Pensie în România pentru ani lucrați în Italia: cum se calculează

Mulți români care au muncit câțiva ani sau chiar decenii în Italia se întreabă ce se întâmplă cu acei ani când vine vremea pensiei. Întrebarea „pensie în România pentru ani lucrați în Italia” are un răspuns clar în dreptul european: anii nu se pierd, dar nici nu se „mută” dintr-o țară în alta. Fiecare stat în care ați fost asigurat vă plătește partea lui de pensie, iar perioadele lucrate în ambele țări se adună acolo unde este nevoie pentru a îndeplini condițiile. Mai jos explicăm cum funcționează sistemul, unde se depune cererea și ce rol au casa de pensii din România și INPS.

Ce regulă se aplică: Regulamentul (CE) nr. 883/2004

România și Italia sunt state membre ale Uniunii Europene, așa că pensiile celor care au lucrat în ambele țări sunt coordonate de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, aplicabil de la 1 mai 2010, împreună cu regulamentul său de punere în aplicare, nr. 987/2009. Aceste reguli nu creează o „pensie europeană” unică. Ele stabilesc cum colaborează sistemele naționale, astfel încât o carieră împărțită între mai multe țări să nu fie dezavantajată.

Câteva principii de bază:

• fiecare țară în care ați fost asigurat păstrează contribuțiile plătite acolo și calculează propria pensie;
• perioadele din toate statele membre se iau în considerare pentru dreptul la pensie (totalizarea perioadelor);
• pensia se plătește oriunde locuiți în UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveția;
• regulile pentru pensia pentru limită de vârstă se aplică, în linii mari, și pensiilor de invaliditate și de urmaș.

Totalizarea perioadelor: anii din Italia ajută la dreptul la pensia din România

Totalizarea înseamnă că, atunci când o țară verifică dacă aveți stagiul minim cerut de legea ei, trebuie să țină cont și de perioadele de asigurare din celelalte state membre, ca și cum ar fi fost realizate pe teritoriul său. Concret, dacă în România nu aveți singur stagiul minim de cotizare, anii lucrați în Italia pot completa această condiție.

Atenție la o confuzie frecventă: totalizarea servește la deschiderea dreptului, nu la plata anilor de către o altă țară. Casa de pensii din România nu plătește pensie pentru anii lucrați în Italia, iar INPS nu plătește pentru anii din România. Fiecare instituție plătește doar partea corespunzătoare perioadelor asigurate în sistemul ei.

Cum se calculează: pensie națională și pensie pro-rata

Potrivit regulilor explicate de Comisia Europeană pe portalul Europa ta, fiecare stat face, de regulă, două calcule și vă acordă suma mai mare:

Pentru perioadele foarte scurte există o regulă specială: unele state nu plătesc pensie pentru o perioadă de asigurare mai mică de un an. Acele luni nu se pierd, ci sunt luate în calcul de statele în care ați lucrat mai mult. Nu putem face aici calcule pentru situații individuale; suma exactă o stabilește doar instituția competentă din fiecare țară.

Sfat: consultați din timp extrasul contributiv din Italia (estratto conto contributivo, disponibil online în contul personal INPS) și verificați-vă stagiul din România la casa teritorială de pensii. Perioadele lipsă sau greșite se corectează mult mai ușor înainte de depunerea cererii de pensie decât după.

Unde se depune cererea de pensie

Nu trebuie să depuneți câte o cerere în fiecare țară. Regula generală este că cererea se depune la instituția de pensii din țara de reședință, dacă ați lucrat acolo. Dacă nu ați lucrat niciodată în țara în care locuiți, cererea se depune în ultima țară în care ați lucrat. Instituția care primește cererea o transmite celorlalte state implicate și adună informațiile despre stagiu.

Casa Națională de Pensii Publice precizează în întrebările frecvente că persoanele care locuiesc în alt stat membru nu trebuie să vină în România: cererea se depune la instituția de asigurări sociale de la locul de domiciliu, care transmite documentele instituției competente din România.

Rolul INPS și al CNPP

În România, cererile de pensie sunt gestionate de casele teritoriale de pensii, coordonate de CNPP. În Italia, principala instituție pentru pensiile publice este INPS, care oferă și un serviciu online pentru cererea de prestații de pensie în secțiunea dedicată drepturilor de securitate socială în UE.

Cele două instituții comunică între ele direct, prin schimb electronic de date între instituțiile de securitate socială din statele membre (sistemul EESSI). Cetățeanul nu trebuie să transporte el însuși dovezile de stagiu dintr-o țară în alta. Fiecare instituție emite apoi propria decizie, după regulile ei, iar fiecare plătește separat partea care îi revine.

Un detaliu important: vârsta de pensionare diferă de la o țară la alta și fiecare parte de pensie se acordă numai când ați atins vârsta cerută de țara respectivă. În România, Legea nr. 360/2023 prevede o vârstă standard de 65 de ani pentru bărbați și un stagiu minim de cotizare de 15 ani, iar pentru femei vârsta standard crește eșalonat și ajunge la 65 de ani în ianuarie 2035 (anexa nr. 5 la lege). În Italia, pensia de bătrânețe (pensione di vecchiaia) se acordă în 2026 la 67 de ani, cu cel puțin 20 de ani de contribuții, iar cerința de vârstă crește treptat din 2027, când ajunge la 67 de ani și o lună. Este posibil, așadar, să primiți mai întâi pensia dintr-o țară și abia mai târziu pe cea din cealaltă.

Formularul P1, documentele utile și plata pensiei

După ce toate statele implicate au decis, primiți documentul P1, o notă rezumativă care prezintă deciziile luate de fiecare țară cu privire la pensia dumneavoastră. P1 este util pentru a vedea dintr-o privire ce perioade a recunoscut fiecare stat și ce sumă acordă. Dacă observați o eroare, contactați fără întârziere instituția care a emis decizia respectivă.

Pentru dosar sunt utile, de regulă:

• un act de identitate valabil și datele contului bancar în care doriți plata;
• carnetul de muncă și adeverințele pentru perioadele lucrate în România;
• contractele, fluturașii de salariu sau extrasul contributiv INPS pentru perioadele din Italia;
• actele de stare civilă, dacă numele s-a schimbat de-a lungul carierei.

Lista exactă o stabilește instituția la care depuneți cererea. Documentele portabile despre care se vorbește des, cum este formularul A1 pentru lucrătorii detașați, au alt scop și nu înlocuiesc cererea de pensie.

Plata pensiei și certificatul de viață

Pensia românească poate fi plătită într-un cont bancar din țara în care locuiți. Pentru transfer, beneficiarul trimite casei teritoriale de pensii o declarație cu datele bancare (inclusiv IBAN). Pensionarii cu domiciliul în străinătate trebuie să transmită și certificatul de viață de două ori pe an: între 1 ianuarie și 31 martie și între 1 iulie și 30 septembrie. Certificatul se semnează în fața unei autorități din țara de reședință, de exemplu instituția de pensii, un notar, misiunile diplomatice ale României sau patronatele italiene cu care CNPP are protocoale (INAS, INCA, ITAL-UIL).

Întrebări frecvente

Pierd anii lucrați în Italia dacă mă întorc în România?

Nu. Contribuțiile rămân în sistemul italian, iar INPS vă va plăti partea de pensie corespunzătoare când îndepliniți condițiile din Italia, inclusiv dacă locuiți în România.

Casa de pensii din România îmi plătește și anii din Italia?

Nu. Anii din Italia ajută la îndeplinirea condițiilor de stagiu în România, dar sunt plătiți de Italia. Fiecare țară plătește doar perioada asigurată la ea.

Trebuie să depun două cereri de pensie?

De regulă, nu. Depuneți o singură cerere în țara de reședință (dacă ați lucrat acolo), iar instituția o transmite celeilalte țări.

Ce se întâmplă dacă am lucrat în Italia mai puțin de un an?

Unele state nu acordă pensie pentru perioade sub un an, dar acele luni sunt luate în calcul de țara în care ați lucrat mai mult.

Cine îmi poate calcula exact pensia?

Doar instituțiile competente: casa teritorială de pensii pentru partea din România și INPS pentru partea din Italia. Patronatele italiene vă pot ajuta cu întocmirea dosarului.